Natura zugravita in tablouri, intre „poezie tacuta” si revelatie

Natura zugravita in tablouri, intre „poezie tacuta” si revelatie

Dintre toate tipurile de opere de arta pe care un pictor le creeaza, poate cele mai fascinante si mai expresive sunt seriile de tablouri peisaje care te lasa cu gura inchisa si sufletul „deschis”. Natura, asa cum este ea in starea ei pura, nealterata, poate deveni o sursa de inspiratie infinita pentru artistul plastic cu o creativitate debordanta.

Unele tablouri peisaje sunt inca si mai deosebite si mai expresive atunci cand pictorul isi imprima propria viziune asupra lumii filtrand frumusetea naturii milenare prin propriul simt artistic si estetic. Referindu-ne strict la tara noastra, Nicolae Grigorescu a fost cel mai reprezentativ pictor al naturii „frematande” de viata si bucuria de a trai, de a exista. „Peisaj de la Posada”, „Luminis”, dar si „Car cu boi” in numeroasele variante sunt doar cateva tablouri peisaje exceptionale pictate de Nicolae Grigorescu de-a lungul carierei sale artistice deosebit de prolifice. Natura nu a fost niciodata mai aproape de perfectiune decat in peisajele zugravite cu atat talent si daruire de numerosii pictori romani si straini care si-au dedicat ore bune transpunerii unei candori a naturii pe care multi dintre noi nu reusim sa o sesizam.

Daca portetul sau aspectele surprinse in timpul unor evenimente-de exemplu „Rondul de noapte” al lui Rembrandt-ne transpun pe moment in respectiva epoca readusa la „viata” sau ne fac partasi la niste obiceiuri si ritualuri de mult apuse, tablourile cu peisaje depasesc bariera imaginatiei limitate la nivel temporal si spatial. Concret, fiecare privitor avizat va observa intr-un tablou care infatiseaza un peisaj dintr-o zona anume cu totul altceva decat va sesiza un altul. Explicatia e simpla: imaginatia si creativitatea fiecaruia isi spun cuvantul, natura si decupajele din natura oferind posibilitatea unor interpretari infinite atunci cand sunt transpuse pe panza prin tuse care „mangaie” atent suportul pe care s-au asezat culorile anume selectionate pentru o transpunere totala in universul peisajului respectiv…

Pictura este, pana la urma, o „poezie tacuta”, o „muzica a ochiului” pe care „tacerea mintii” o face si mai „melodioasa”. Iar „poezia” aceasta isi gaseste cea mai rafinata exprimare in tablourile cu peisaje. Vizitati o galerie de arta sau una online si imi veti da dreptate…

Share Button

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *